Premiant in scoală, repetent in viata?
27 ianuarie 2017
Coaching
Ideea acestui articol mi-a venit deunăzi, cand am auzit un student spunand: ”nu-mi doresc reusita academica, desi ma duce capul, deoarece am observat in jur ca asta duce la esec pe plan personal”. In mintea mea s-a nascut imediat intrebarea: si atunci cum vei ajunge la implinire profesionala??? Nici el nu era prea sigur si, din felul in care ma privea, am constatat ca astepta sa confirm / infirm ceea ce tocmai spusese.
Ascultandu-l, mi-am amintit de un caz intamplat pe cand eram eu studenta: un coleg de la o alta facultate (student eminent) si-a omorat iubita cu sange rece din gelozie! M-a urmarit asta de-a lungul anilor si mi-am pus, la randu-mi, cateva intrebari atunci. Si, iata ca, peste ani si ani, cineva imi aducea aceeasi intrebare in fata: ”premiant in scoala, repetent in viata?”
Studentul de acum nu avea cum sa cunoasca acel caz intamplat acum douazeci de ani, asa ca, ceea ce mi-a spus m-a facut sa ma uit cu atentie in jur: am constatat ca, partial, are dreptate: oameni cu performante academice si succes profesional (aparent?) au ”derapaje” puternice in viata personala.
Oare fiind prea preocupati de a face mai mult si mai bine, profesional vorbind, au ”uitat” sa relationeze si sa comunice eficient? Sau nu au stiut niciodata asta si varsta (sau altceva!) a scos-o acum la suprafata intr-un mod extrem de pregnant? Da, unii chiar sunt repetenti in viata, desi in scoala au fost premianti! Dar nu e o regula generala!
Cat de mult IQ-ul si EQ-ul (pentru ca, pana la urma, despre asta este vorba) se conditioneaza reciproc? Adica un IQ mare implica un EQ mic si invers? Cu siguranta, nu-i obligatoriu! Si, in fond, ce inseamna un IQ mare? Se refera la o inteligenta considerata ”normala” sau la una peste medie? Iar asta garanteaza obligatoriu succesul profesional? Si daca acel cineva considerat ”destept”, nu face nimic pentru a ajunge la succes academic?
Cu siguranta, nu-i va pica din cer! Asa cum la reusita academica si la performanta profesionala se ajunge printr-o munca sustinuta si EQ-ul se poate educa, dezvolta! E firesc sa nu fim dezvoltati complet pe toate planurile (am fi perfecti!), insa putem alege ce ne dorim sa mai dezvoltam! Intrebarea este cum putem face asta? Cat de mult ne constientizam minusurile si cat de mult suntem dispusi sa le transformam in plusuri? Cat de mult ne dorim asta pentru noi si nu pentru cei din jur?
Altfel spus, cat de mult esti tu dispus sa-ti lasi deoparte propriile ”competente” in ceea ce priveste propria ta viata si sa apelezi la un specialist in coaching? De raspunsul la aceste intrebari depinde reusita pe ambele planuri: profesional si personal. Caci da, se poate (si acum ii raspund studentului aflat in dilema) ca reusita academica sa nu excluda o viata personala implinita!
Dar stii ce? De tine depinde sa o faci asa!