O intamplare de coaching?

Author: monicabarbulescu

18 noiembrie 2015 Coaching,Evenimente

Zilele trecute imi pregateam materialele de coaching pentru o intalnire. Urma sa lucrez cu o echipa mica – de sase membri.
Problema era ca se tot sicanau intre ei si lasau orgoliile sa le strice atmosfera, altfel placuta, din birou.
Cautand o poveste cu talc, pe care sa o folosesc la finalul intalnirii, am gasit o scrisoare atibuita lui Gabriel Garcia Marquez (in realitate, se pare ca a fost scrisa de un ventriloc mexican, pe nume Johny Welch).
Scrisoarea m-a emotionat profund. Am luat hotararea sa o citesc celor cu care urma sa ma intalnesc.

Au plans. Apoi au vorbit deschis. Si-au permis sa-si dea mastile jos si sa devina ei insisi.
Spuneau ca:
Egoul ii face sa fie nemultumiti chiar si atunci cand au tot ce le trebuie si primesc intreg ajutorul cuiva.
Egoul ii determina sa se intreabe mereu ce au de castigat daca fac un gest frumos pentru oricine.
Atunci cand cineva incearca sa se apropie de ei, egoliul ii face suspiciosi, rigizi, reci.
Egoul ii transforma in oameni care nu renunta niciodata la nimic pentru celalalt.
Egoul il face sa creada ca un gest cald este o copilarie prosteasca.
Si-au propus :
Sa se ascute unul pe altul cu intelegere si nu cu superioritate si judecata.
Sa-si respecte parerile unii altora si sa nu rada batjocoritor cand aud o opinie contrara.
Sa-si permita sa greseasca – ei insisi si unii fata de altii.
Sa treaca peste suparari.
Sa bea o cafea impreuna.
Sa rada mai mult.
Si multe altele si-au planificat.

Cu siguranta ca s-au dus cu gandul si la familiile lor…
Au plecat de la intalnire stiind ce conteaza in viata si ce au de facut.

Intalnirea despre care scriu, a avut loc in vinerea dezastrului de la Colectiv… Ma intreb, oare cati dintre cei plecati dintre noi in noaptea aceea stiau cat sunt de iubiti de cei din jurul lor? Cati au spus te iubesc cand au plecat de acasa?
Nu stiu daca ar fi contat… Este ceva ce nu voi afla niciodata. E dincolo de puterea mea de cunoastere, dar atat de mult mi-ar placea sa stiu…

Ce stiu este ca, atat cat sunt in viata, sta in puterea mea sa traiesc frumos, in armonie cu tot ce ma inconjoara.
Aceasta scrisoare, imi doresc sa va fie inspitatie.

Scrisoare de Adio
de Gabriel Garcia Marquez

”Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ce gândesc, însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic. Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.

Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată !

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vedere tuturora nu numai corpul, ci și sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu, dacă aș avea inimă, aș grava ura mea pe gheață și aș aștepta până soarele răsare. Aș picta un vis al lui Van Gogh despre stele, un poem al lui Benedetti, și un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care aș oferi-o lumii.
Aș uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simți durerea spinilor și sărutul încarnat al petalelor…

Dumnezeul meu, dacă aș avea o bucățică de viață…
N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aș convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste.

Oamenilor le-aș demonstra cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neștiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc ! Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe să zboare singur. Pe bătrâni i-aș învăța că moartea nu vine cu bătrânețea, ci cu uitarea.

Atâtea lucruri am învățat de la voi, oamenii… Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, dar fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada.
Am învățat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuț, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.

Am învățat că un om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când trebuie să-l ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăț de la voi, dar nu cred că mi-ar servi la ceva, pentru că atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod nefericit mor.

Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești!
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fie păzitorul sufletului tău.

Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.

Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta odată și încă odată, până la infinit.

Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune “te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi lucrul acesta.

Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate de a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care îi iubesti.
De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le acorzi o ultimă dorință.

Să-i păstrezi pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, fă-ți timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.

Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Demonstrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine.”

Ganduri bune,

Monica Lacramioara Barbulescu