Dedic articolul clienților asupra cărora am provocat o transformare totală (G., C. și I. – în ordinea în care am lucrat cu ei), dar și lui Iulian, teologul de care am pomenit…
Făcând analogie cu melodia celebră a lui Joe Dassin, îmi tot învârt în minte de ceva vreme această întrebare: Dacă n-ar fi existat coaching-ul… ce s-ar fi întâmplat? Eu ce rost aș fi avut? Cum aș fi putut supraviețui acestei lumi? Păi… în primul rând, n-aș mai fi fost eu! Adică, viața mea ar fi luat o întorsătură cu totul deosebită (mult mai proastă, după părerea mea, dar și a celor care mă cunosc bine!), aș fi căzut mai des (cu ce preț?), poate nu m-aș mai fi ridicat sau poate că aș fi murit (deloc dramatic, am avut momente în viață în care am simțit că mor, pur și simplu)!
Săptămâna trecută, un teolog cu care am purtat o discuție, a afirmat: ”se vede că sunteți foarte emoțională, trăiți totul la maxim, vă bucurați intens, dar probabil că și suferiți pe măsură!” Oare de unde a știut?!
În orice caz, dacă n-ar fi existat coaching-ul, nu mi-aș mai fi descoperit misiunea pe lumea asta (aceea de a-i ajuta pe ceilalți, prin și cu ajutorul coaching-ului) și probabil (sunt toate șansele!) să mă fi transformat într-o ”acritură”, acumulând frustrări și neștiind să iau din viață ceea ce este bun și frumos!
M-aș fi înverșunat, aș fi cârtit, m-aș fi revoltat, m-aș fi plâns, fără să observ și partea bună a lucrurilor, fără să fiu recunoscătoare pentru lucrurile bune din viața mea și fără să conștientizez vreo clipă că ceea ce mi se întâmplă este spre binele meu, este exact lucrul de care am nevoie pentru a evolua, pentru a mă dezvolta și pentru a face față acestei lumi!
Zilele trecute un client vechi mi-a spus: dacă n-ar fi existat coaching-ul în viața mea, n-aș fi trăit, aș fi supraviețuit! De când te-am cunoscut, viața mea se împarte în ”before and after coaching”!!! Ce vreți mai mult? Cam așa am simțit și eu! Că atunci când te lași pradă procesului de transformare totală, nu mai există cale de întoarcere!
Că viața ta de dinainte parcă aparține altcuiva, că parcă ești un alt om, captiv în corpul omului de ieri! Că viața îți oferă provocări pe măsura noului om, dar că ești mult mai pregătit decât înainte pentru a le face față! Că înțelegi că ceea ce ți se întâmplă este spre bine tău și că accepți mult mai ușor ceea ce-ți dorești și nu se întâmplă (și descoperi mult mai ușor că nu ai nevoie de asta!)…
Mda, procesul de transformare totală nu este deloc ușor! Presupune uneori zile de chin, de luptă cu tine însuți (cred că e lupta cea mai grea!), de ispite și căderi, de înverșunare și perseverență… Dar rezultatul e pe măsura luptei! Am observat asta și în ceea ce mă privește, dar și la clienții mei care au acceptat provocarea acestui proces de transformare: oamenii din jur (și nu neapărat cei mai apropiați) încep să observe schimbarea și te întreabă cum ai făcut asta, încep să vadă că nu mai ești cel de ieri, că gândești și acționezi diferit și că obții rezultate pe măsură!
E adevărat că propria luptă o știi doar tu… Iar uneori o știe și coach-ul care te-a însoțit în acest demers… Dar greul a fost pe umerii tăi, iar, din acest motiv, victoria și propria satisfacție sunt cu atât mai mari… Coach-ul doar îți relevă calea (care e în tine…), tu îți conștientizezi adevăratele valori, adevărata chemare și adevăratul sine – cel care nu mai e necesar să fie ascuns de cei din jur, cel pe care ți-l asumi și-l porți, cu bucurie, pe stradă…
Cum ai fi fost tu, dragă clientule, fără coaching? La ce s-ar fi redus existența ta? Cât ți-ai fi negat adevărata identitate doar pentru a nu fi rănit de cei din jur? Câte supape de descărcare ți-ai fi gasit? Ar fi fost ele (aceste supape) acceptabile social și moral? Cât din tine ar fi fost trăire și cât ar fi fost supraviețuire, o existență redusă la rangul de… ”robot” al acestei lumi? Cât ți-ai fi conștientizat trăirile și cât ai fi fost ”pe pilot automat”?
Iar eu… unde mi-aș fi găsit împlinirea și rostul pe această lume și dorința de mai bine? Cum s-ar fi produs transformarea mea totală? Cum aș fi putut să determin schimbări asupra acestei lumi? Cum i-aș fi putut ajuta pe alții? Cum ar fi putut cei pe care i-am ajutat eu să descopere diamantele existente în ei?
Ce-aș fi fost eu fără coaching?
Așa că, revenind la melodia cântată de Joe Dassin, parafrazând-o și lipsindu-mă de orice modestie, îndrăznesc să afirm că… dacă nu ar fi existat coaching-ul… ar fi trebuit inventat! Pentru mine! Clar!!!