
A renunta la persoana iubita sau la iubire insasi?
9 martie 2017
Coaching
un articol de Camelia Onu – Life Coach
E un lucru evident că, în lumea actuală, relațiile sunt din ce în ce mai greu de gestionat și de păstrat (numărul divorțurilor este tot mai mare, iar al căsătoriilor – tot mai mic), iar vârsta la care oamenii optează pentru o relație stabilă crește constant.
Nu de puține ori am auzit în jur expresii de genul ”nu mai cred în bărbați!”, ”dacă nu e el / ea, nu mai are rost să fie nimeni altcineva…” sau ”e momentul să las relațiile deoparte și să mă dezvolt profesional”.
Așadar, oamenii neștiind cum să depășească un episod de dragoste trist din viața lor, renunță la iubire! Oare cât e de viabil asta? Oare câți din cei care se dedică profesiei pentru a renunța (mai ușor?) la o relație sau la iubire însăși, se simt mai împliniți?
Oare câți din cei care sar peste etape firești ale vieții, își găsesc sensul? Care este probabilitatea ca toți bărbații / femeile să fie la fel?
Mie mi-a rămas în minte o frază din manualul de psihologie din clasa a IX-a: așa cum nu pot exista două frunze identice într-un copac, tot așa nu pot exista doi oameni identici. Și atunci…?
Nu cumva atragi anumiți oameni în viața ta doar pentru că nu ți-ai depășit anumite blocaje? Cum stai cu încrederea în tine? Ce relație ai cu tine însuți /însăți? În ce măsură tu te consideri demn de iubire?
Abia răspunzând la aceste întrebări îți poți da seama apoi dacă este dezirabil să renunți (doar) la partenerul actual (care nu îți mai satisface nevoile, în relație cu care nu te mai simți împlinit/-ă) sau la iubire însăși! Iar dacă nu te descurci singur cu răspunsurile, sunt specialiști în coaching care te pot ajuta să-ți conștientizezi blocajele și să găsești calea potrivită pentru a le depăși, dar și pentru a ajunge la împlinire și împăcare cu sine.
Așadar, când viața îți scoate în cale oamenii ”nepotriviți”, întreabă-te ce poți învăța din experiența ta nefericită și cum îți poți transforma viața pentru a accede la fericire. Și… cât de mult e posibilă fericirea și împlinirea deplină în absența iubirii?
Nu cumva proasta gestionare a unei relații care nu mai satisface sau a unei despărțiri chinuitoare îi împinge pe unii oameni să ia decizii radicale? Și cât de mult aceste decizii sunt în concordanță cu condiția noastră umană și socială, mereu însetată de iubire, de comunicare și de împărtășire cu celălalt?