Oglinda, oglinjoara…sau cum sa folosim oglinzile in coaching

22 ianuarie 2015 Coaching

un articol de Mihaela Gavrilescu – Associate Power Coach® (CLI)

Daca exista ceva de care simt ca n-am sa ma plictisesc niciodata in coaching, acelea sunt legile universale la care fac trimitere aproape in fiecare sesiune cu clientii, legi care de altfel recomanda masura bunului simt in toate. De fiecare data cand vorbesc despre aceste legi clientilor mei, cel mai usor si firesc lucru mi se pare sa fac paralela cu vorbele noastre din popor – intelept popor:

“de ce ti-e frica, de-aia nu scapi” – prima lege a cresterii
“cin’ se-aseamana, se-aduna” – legea atractiei
“semeni vant, culegi furtuna” – legea karmei
“vezi paiul din ochiul aproapelui, dar nu vezi barna din ochiul tau” – legea oglindirii

Par cunoscute? Lista poate continua, desigur, dar astazi am sa ma opresc asupra legii oglindirii, pentru ca este cea mai usor de observat in viata fiecaruia dintre noi. Natura are un mod ingenios si la inceput delicat de a ne reflecta inapoi propria imagine, repetand mesajul de atatea ori si in atatea feluri pana ne invatam lectia. Oamenii din jurul nostru ne oglindesc constant aspectele proprii, atat din cele placute, dar si din cele mai putin placute pe care am vrea sa le ascundem sub pres de fiecare data daca s-ar putea. Si cu cat evitam mai mult sa le vedem si sa le acceptam, cu atat mai nemiloase devin aceste oglinzi si ne apasa mai mult pe butoane.

De curand mi s-a intamplat sa am o intalnire cu o persoana foarte agitata, care punea multa presiune asupra ei incercand sa inteleaga, sa rezolve si sa gaseasca raspunsuri privind problema grava de sanatate cu care se confrunta de ceva timp. Analize, rezultate intarziate, actiuni gresite, diagnostic socant, operatie, tratamente, chirurgi, investigatii, schimbare radical de alimentatie, renuntat la fumat, medic naturist, medic homeopat, coach si tot asa. Am stat de vorba doua ore timp in care am ascultat-o cautand frenetic Solutia, gasind tapi ispasitori, invinuind sistemul medical romanesc, fiind profund dezamagita si furioasa pe tot ce i s-a intamplat. Am incercat sa o duc catre cauza, amintindu-i ca ea a facut boala si ca aceasta poate fi un mesaj de la corpul ei. Stia, citise, auzise, si da, probabil ca asa era, dar ea intai vroia sa gaseasca Solutia si apoi sa vada ce-i in profunzime.

Cateva ore mai tarziu m-a lovit efectiv mesajul pe care aceasta persoana il purta pentru mine – era oglinda mea fidela si ii sunt recunoscatoare pentru asta. Prinsa in caruselul dezvoltarii personale, a cursurilor, cautarilor, intrebarilor si raspunsurilor, uitasem sa privesc in mine. Faceam exact acelasi lucru, insa in planul spiritual al vietii mele: meditatie, rugaciune, yoga, bioenergie, lucru karmic, mesaje de la ingeri, a fi Esenta, retreat-uri si seminarii, orice aparea nou si datator de raspunsuri, eu imbratisam. Si in toata aceasta goana a mea dupa evolutie spirituala, am uitat cu totul sa ma conectez cu mine, cu sufletul meu, cu fiinta mea, am uitat sa ascult mesajele pe care subconstientul mi le trimitea. Si asta era, de fapt, raspunsul la toate cautarile si intrebarile mele, chiar sub nasul meu – sa stau eu cu mine, singura!

Intamplarea aceasta este doar un exemplu menit sa ne arate faptul ca avem oglinzi peste tot in jurul nostru, important este sa ne uitam in ele si sa acceptam ceea ce vedem cu iubire si compasiune fata de noi insine. Pentru ca suntem cu totii aici, pe pamant pentru a invata, a creste, a evolua, dar asta presupune sa vedem de unde plecam si sa acceptam, apoi sa incepem sa schimbam ceea ce simtim ca trebuie schimbat sau pur si simplu sa iubim ceea ce nu poate fi schimbat si sa mergem mai departe fiecare pe drumul lui, dar niciodata sa nu ascundem sub pres. Cata vreme refuzam sa primim lectia, universul o sa ne-o tot arate prin oamenii din jurul nostru: parinti, prieteni, copii, partener/a, sef, colegi, doamna de la ghiseul administratiei financiare sau cea de la posta, soferul din fata noastra, clientul irascibil si grabit sau vecinul Gica-contra.

De fiecare data cand cineva ne apasa pe butoane, ne ajuta sa ne intrebam: “ce mesaj are pentru noi aceasta persoana?”. “Cand facem si noi acelasi lucru si in ce aspect al vietii noastre?” Poate acel om ne arata exact ceea ce judecam sau ne impinge sa luam decizia pe care o tot amanam si sa pasim pe un drum total necunoscut, dar fascinant si foarte al nostru, parasind astfel o poteca lata si batatorita. Vietile noastre sunt pline de simboluri si mesaje, universul ne ghideaza pas cu pas in drumul nostru spre evolutie si tot ce trebuie sa facem este sa fim atenti la semne si sa ne pastram deschisi spre a invata. Pentru ca tot o lege universala spune: cel ce nu evolueaza, moare.

Sa privim, deci, in oglinda si sa ne vedem cu totul!