Probabil ca, la inceput de an, toti facem o mica lista de realizari pe care am dori sa le avem in noua sansa care se deschide, intr-un calup de alte 365 noi posibilitati.
Mai mult ca sigur, cu totii am tras dupa noi diverse obiective pe care, in anul anterior, cumva, nu am reusit sa le atingem. Acest fapt, destul de des, ne demotiveaza, ne enerveaza, ne irita: “ Cum, Doamne iarta-ma, nu am reusit sa fac asta? Din nou..”
Din experientele personale si profesionale la capitolul “Obiective”, am tras urmatoarea concluzie: nu vei atinge niciun obiectiv pe care ti-l doresti doar declarativ, sau pentru care nu ridici un deget. Nimic nu pica din cer, iar “norocul inseamna pregatirea care intalneste oportunitatea” (Oprah Winfrey).
Avem in spate diverse motive pentru care nu reusim sa atingem un obiectiv:
- Ne este frica de el, desi este atat de mare si frumos si ne-ar aduce un car de fericire.
- Ni-l dorim pentru ca sotul/sotia sau mama/tata si-l doresc pentru noi.
- Nu ne apucam sa facem ceva in privinta lui de teama sa nu esuam.
- Nu avem incredere in noi ca avem tot ce ne trebuie sa il atingem.
- Nu suntem dispusi sa facem efortul necesar – caz in care re-evaluam obiectivul.
Si asa mai departe. Lista e lunga si variata.
Sa zicem ca esti convins si dedicat obtinerii obiectivului tau. Sa zicem ca ai toate competentele de care ai nevoie ca sa il atingi: ai claritate in ce priveste rezultatul final, esti organizat, stii ce actiuni ai de facut, esti constant in a le pune in practica daca incepi, etc. Nu iti mai trebuie decat sa te apuci de el. Si totusi nu o faci.
E mare lucru sa vezi si sa accepti ca taraganezi. Acesta este primul pas in a porni sa cuceresti reduta propriei bariere ridicate. Daca vezi acest lucru, incepe cu “De ce?”. In life-coaching, in scoala de specializare, ti se indica sa folosesti cat mai putin, spre zero, aceasta intrebare, deoarece intrebarile inchise se considera limitative. Asa si e. Nu ai oportunitati de explorare si par invinuitoare cand le adresezi. DAR: din business, cei care au explorat conceptele Kaizen, probabil au invatat despre tehnica celor “5 DE CE?”. Este indicat a fi folosita pentru a ajunge la radacina problemei tale. Eu o imbratisez. De ce nu as face-o? Copiii intre 3 si 4 ani o iubesc la maxim: te capiaza cu acel “de ce?” pana cand pricep ei esenta ideii. Asa ca, incepeti cu “De ce nu ma apuc de treaba?” si mergeti in cascada, pana la radacina problemei. De obicei, aceasta este o credinta care ne limiteaza.
Revenind, in coaching avem de explorat un cerc vicios. Totul porneste de la credinte. Haideti sa vedem cum ne influienteaza ele:
Noi, Life-Coachii, suntem considerati “Arhitecti”: ajutam clientul sa construiasca pentru viitor. Il ajutam sa isi gaseasca sursa confuziei sau nereusitei, ca apoi, din nou, sa isi gaseasca actiunile potrivite lor pentru a pune in opera obiectivul dorit.
Este munca in spate. Este un efort de constientizare a blocajului, de acceptare al lui, de gasire a alternativei de a iesi din cercul vicios, si de a pune osul la treaba ca sa schimbe lumea lui si “cum suna viitorul”. Necesita dedicare, timp, resurse implicate. Necesita efort si determinare.
Insa la sfarsit, cand vezi ca se poate, recompensa este pe masura. “Tot ce iti doresti este de partea celalalta a fricii”. Asta spunea Jack Canfield. Indrazneste!