O zi frumoasa incepe cu tine… insuti!
21 noiembrie 2019
Coaching
Simt afirmația din titlu ori de câte ori fac ceva pentru mine, pentru sufletul meu, ”departe de lumea dezlănțuită”, acel ceva care-mi strecoară liniște în suflet. Pot fi exercițiile din parc într-o dimineață răcoroasă și liniștită, poate fi un film bun la care mă uit singură într-o zi înnorată sau ploioasă, poate fi o carte bună pe care nu mă îndur s-o las din mână, alături de o ceașcă de cafea tare. Poate fi orice care mie îmi aduce liniște în vârtejul acestei lumi nebune. Căci da, e necesar ca uneori să apăsăm pe ”stop!” (oricât ne-ar energiza activitățile care ne fac plăcere) și să găsim un moment de liniște cu noi înșine.
Văd deseori postări pe rețelele de socializare care cuprind afirmații de genul ”tu ești soarele meu”, ”n-aș putea trăi fără tine!”, ”tu îmi luminezi viața” etc. etc. Serios?! Și dacă-l pierzi pe celălalt, tu cu ce rămâi? Uitându-mă bine în jur, văd deseori relații de co-dependență, care funcționează bine până la un punct. Pentru că uneori oamenii mor, alteori pleacă, iar alteori… se schimbă! Ei bine, ce face în acest caz celălalt, care nu putea trăi fără… ”soare”?! Cum procedează mamele care nu-și lasă copiii să plece? Ce simte cineva dependent de partener când acesta ”pleacă” într-un fel sau altul? Ce simte o mamă care a uitat de ea, investindu-și toate eforturile în copil, când acesta se căsătorește sau pleacă la facultate într-un alt oraș?
Îmi amintesc de poemul lui Eminescu studiat în liceu, ”Fata-n grădina de aur”, care se încheie cu versurile ”Fiți fericiți, cu glasu-i stins a spus / Atât de fericiți cât viața toată / Un singur chin s-aveți: de-a nu muri deodată!” La vremea aceea n-am înțeles semnificația ultimului vers. Acum îmi dau seama cât de cumplită este urarea și cât de realistă, în același timp, deoarece… câți oameni aflați într-o relație de co-dependență mor deodată? Ce lasă unul dintre ei în urma lui?
Așa că… o zi frumoasă începe cu tine însuți! Și cu Dumnezeu! Cu nimeni altcineva! Viața e așa cum este, cu bune și rele, lucrurile sunt doar așa cum sunt; perspectiva din care le privim le face să pară grele sau rele sau rușinoase sau bune sau… pe sufletul nostru! Un formator din școala de coaching definea problema drept ”un lucru care nu se întâmplă așa cum vrei tu”. Dar poate că Dumnezeu are pentru noi planuri mai bune decât avem noi înșine… Uneori ar trebui să-I mulțumim pentru că nu ni s-au întâmplat lucrurile pe care ni le-am dorit! Doar că înțelegem mult mai târziu acest aspect sau, poate, niciodată! Chiar circula la un moment dat o zicală sarcastică pe internet, care suna cam așa: ”Când Providența vrea să ne pedepsească, ne îndeplinește rugile!”
Așadar, nimeni pe lume nu poate fi responsabil de starea noastră de bine! Lucrurile sunt doar așa cum le privim noi! Eu sunt cel care decide dacă ziua mea a fost bună sau proastă pentru că pot să mă axez pe situațiile avantajoase pentru mine sau pe cele mai… ghinioniste. Pot să mă plâng că sunt singur sau să mă bucur de oamenii cu care am interacționat azi sau – de ce nu? – de liniștea oferită de singurătate. Pot să aleg să fac lucruri care să-mi bucure sufletul sau pot alege să mă plâng de ceea ce-mi lipsește.
Tu ce alegi azi?