Iubirea incepe cu tine

Author: mihaelagavrilescu

10 februarie 2015 Coaching

“Tie cum ti se pare situatia asta, Mihaela?” ma intreba deunazi o prietena. Ne-am intalnit la un ceai, dupa saptamani intregi in care pur si simplu nu ni s-a potrivit programul. Acum cateva luni isi facea planuri de casa impreuna cu iubitul ei, visa la nunta, chiar gasise si locul ideal, undeva pe o plaja retrasa si cu aer romantic. Mai ca ma grabeam sa-mi fac rochia de nunta si incepusem sa visez si eu la ceremonia lor pe malul marii, cu talpile goale in nisipul cald de inceput de vara. Asteptam o discutie savuroasa, despre invitatii, buchete si lumanari si cand colo, ma anunta ca au luat o pauza, ca sa nu spuna ca s-au despartit.

Se saturase sa traga si sa impinga singura o caruta fara cal, sa faca planuri de capul ei, sa amane discutiile pana cand gaseste si el dispozitia, lucru care nu parea sa se intampla curand. Pur si simplu isi pierduse rabdarea. 5 ani si-o usa trasa dupa tot acest timp pentru ca gata, fusese ultima picatura. Cam greu sa-ti exprimi parerea intr-o asemenea situatie, mai ales cand nu stii toate detaliile. Relatiile sunt atat de complexe si experientele atat de variate, incat pur si simplu nu exista o reteta ideala care sa duca la succes, pe care sa o aplici si gata, esti fericit.

Meseria de a fi coach te schimba si invariabil asta se vede si in modul in care interactionezi cu cei apropiati. Ajungi sa asculti mult mai atent si sa pui intrebari, eviti sa judeci, sa dai sfaturi sau verdicte. Pentru ca pur si simplu esti constient de diferenta dintre perceptie si realitate, de cum influenteaza emotiile, fricile si tiparele comportamentale reactiile oamenilor. Dar mai ales, stii ca un sfat, bun sau rau, rar este luat in considerare atunci cand este oferit fara a fi cerut. Asa ca mi-am ascultat prietena si i-am pus intrebari: cum se simte? Si care este motivul pentru care a luat decizia de a incheia relatia? Ce inseamna toate aceste planuri pentru ea? Dar urmatorul nivel, el ce inseamna? Si ce se afla in spatele dorintei ei de a duce relatia la un alt nivel? Dar refuzul lui de a comunica, cum o impacteaza? Ce ii transmite? Cum percepe toata aceasta situatie? Tot acest proces de constientizare i-a ramas ca “tema” pentru acasa, singura mea recomandare fiind sa-si dea timp pentru a-si clarifica ce simte, ce-si doreste si pentru a intelege care sunt convingerile si ranile din spatele reactiilor ei.

M-am intrebat frecvent in ultima vreme care este motivul pentru care intram in relatii? Dar de iesit, de ce decidem sa iesim? Cand vorbim de iubire si cand e mai degraba atasament, obisnuinta, dependenta? Cand frica de singuratate este mai puternica decat sentimentele ramase dupa ani de relatie consumata? Sau de ce uneori teama de a-ti pierde libertatea castiga in fata nevoii de a oferi si de a primi iubire? Iar responsabilitatea, angajamentul, cat de des sunt cu adevarat prezente in relatii?

Invariabil, mai devreme sau mai tarziu am ajuns la subiectul iubirea in cuplu cu toti clientii cu care am lucrat pana acum. Fie ca era vorba despre persoane in prag de divort, femei care isi doreau un copil care inca nu aparea, barbati ce cautau sa inteleaga de ce inca se simt legati de fostele partenere, fiecare persoana in parte avea nevoie sa rezolve un aspect legat de relatia de cuplu. Si toate aceste situatii luate separat aveau in spate o paleta intreaga de emotii, frici, blocaje, tipare, asteptari si perceptii. Procesul in sine pornea dintr-un punct, pentru ca pe parcurs sa aiba loc o schimbare de directie si sa ajungem in total alt punct. Important est faptul ca la finalul fiecarei sesiuni, persoana din fata mea isi gasea propriile solutii si raspunsuri la intrebarile si framantarile care ii ocupasera atat timp si energie. Si mai mult, avea claritate si stia ce pasi erau de facut pentru a fi mai aproape de ceea ce isi dorea.

Ce aveau insa in comun toate aceste povesti era iubirea de sine. Sau mai degraba lipsa ei. Cu totii cautam in afara noastra ceva care sa umple un gol. Ne place sa fim indragostiti. Ne plac fluturasii, imbratisarile si escapadele in doi. Ne place sentimentul de apartenenta la un cuplu, pentru ca in doi viata arata diferit. Si de cele mai multe ori asteptam ca celalat sa ne implineasca, sa ne ofere atentie, grija, iubire. Iar daca celalalt nu exista sau este distant si absent in relatie, se instaleaza pe nesimtite sentimentul de singuratate. Si toate astea pentru ca noi nu ne oferim ceea ce avem nevoie: iertare, acceptare, iubire. Intram in relatii cu un mare gol, asteptandu-ne sa primim si sa oferim, insa nu din prea-plinul nostru. Cautam sa umplem un gol dintr-un alt gol. Si dam la schimb ceva ce credem ca celalalt are nevoie pentru a ni se intoarce inapoi ceea ce ne dorim. Niciunul dintre cei cu care am lucrat nu se gandise sa-si ofere singur ceea ce avea nevoie. Ei insisi nu se acceptau pe deplin, nu isi puteau ierta greselile reale sau inchipuite, nu se puteau iubi cu totul. Nu se ocupau cu grija si atentie de propriile nevoi, creandu-si astfel un climat de siguranta in care sa se descopere si sa se exprime autentic. Si toti pretindeau atentie si iubire de la partener/a, proiectand in exterior asteptari la care ei insisi nu raspundeau.

Am intalnit frecvent credinte neconstructive de tipul: “nu merit sa fiu iubit/iubita”, “nu sunt acceptat/a cu totul de catre partener/a”, “cand ma indragostesc imi pierd capul si ajung invariabil sa sufar”, “o relatie inseamna lipsa libertatii”, “nu ma pot exprima liber in relatia mea” si lista poate continua.

Ele reprezinta acele motive care ne determina sa ne sabotam relatiile, care ne fac sa ne simtim neglijati, invalidati, neacceptati, neincrezatori, ezitanti, gelosi si posesivi. Sunt filtrele prin care percepem propria realitate si care ne determina sa atragem acele situatii si persoane care sa ne confirme aceste credinte. De fiecare data constientizarea acestor tipare si intelegerea lectiilor din spate au un impact puternic asupra clientilor mei. Aceste momente aduc cu ele o reorientare catre sine, o intelegere a propriilor nevoi si mai multa grija in implinirea lor. In clipa in care ei ajung sa isi umple acel gol, sa se simta bine, fericiti cu ei insisi, atunci incep sa ofere neconditionat pentru ca o fac din prea-plin. Si nu mai asteapta la schimb multumire si validare, pentru ca acestea nu mai sunt necesare.

Cand doua persoane care simt iubire de sine se intalnesc, relatia se leaga la un alt nivel. Atunci ele isi pot oferi spatiu, libertate, au incredere, se comporta autentic si degajat in relatie si isi exprima sincer si fara teama sentimentele. Pot sa-si indrepte atentia catre celalalt si sa ofere neconditionat pentru simpla bucurie de a da si de a aduce fericire. Isi iau angajamente si isi asuma responsabilitatea relatiei, fara teama de singuratate pentru ca nici unul dintre ei nu se simte singur in relatie cu el insusi. Construiesc impreuna, se descopera unul pe altul si fiecare pe sine insusi, isi respecta nevoile si evolueaza amandoi ca suflete. Si atunci nu mai intervine rutina, obisnuinta, dependenta, pentru ca relatia e vie, se transforma, creste constant, aducand si mai multa implinire si iubire.

Si atunci, de unde incepe iubirea? Priveste in interior, in adancul sufletului tau, pentru ca iubirea incepe cu tine!