Feedback –ul ca arta

Author: monicabarbulescu

2 decembrie 2015 Coaching,Evenimente

Am citit scrisoarea lui Anton Cehov către fratele său Nikolai, artistul. Consider ca este un exemplu desavarsit (artistic, desigur) de feedback pe care un mentor il poate oferi. Contine toate elementele: empatie, non-judecata, evidentierea calitatilor, descrierea neajunsurilor si a modului in care acestea impacteaza nedorit viata, prezentarea opiniilor proprii privind solutiile – fara a le impune, oferire de sprijin – fara a jigni orgoliul celuilalt, motivare, rezponsabilizare. Nici un cuvant despre sine – totul, cu iubire, despre celalalt, pentru celalalt.

“Moscova, 1886
Mi te-ai plâns adeseori că “nimeni nu te înţelege”. De asta nu s-au plâns nici măcar Goethe şi Newton. S-a plâns numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoană, ci despre învăţătura Sa… Toţi te înţeleg perfect… Și dacă tu nu te înţelegi, nu e vina nimănui.
Te asigur că, în calitate de frate şi apropiat al tău, te înţeleg şi din tot sufletul te compătimesc. Eu îți cunosc foarte bine toate calitățile, le apreciez şi am cel mai adânc respect pentru ele. Dacă vrei să îți dovedesc că înțeleg, pot să ţi le enumăr. După mine eşti bun, prea bun aş zice, mărinimos, nu eşti egoist, te împarţi până la ultimul bănuţ, sincer. Îţi sunt străine invidia şi ura, eşti ingenuu, îţi este milă de oameni şi animale, nu eşti meschin, nu eşti ranchiunos, ai încredere în semenii tăi. Ai fost înzestrat de sus cu ceva ce nu are toată lumea: ai talent. Acest talent te situează deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor. Talentul te situează mai presus: chiar dacă ai fi fost broască râioasă sau ţestoasă şi atunci te-ar fi respectat, pentru că talentului i se iartă totul.
Ai un singur neajuns. De la el ţi se trag toate problemele. Defectul tău e lipsa totală de educaţie. Iartă-mă, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevărul mai presus de prietenie)… Ideea e că viaţa are propriile condiţii. Pentru a te simţi ca peştele în apă într-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi străin în mijlocul lui şi să nu te apese, trebuie să fii binecrescut. Talentul te-a adus în acest mediu , îi aparţii, dar… te atrage în afara lui şi trebuie să balansezi între publicul cultural şi locuitorii de vis-à-vis. Îşi pune amprenta şi provenienţa din clasele de jos. E greu să o învingi, deosebit de greu.
Oamenii educaţi, în opinia mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
Ei respectă personalitatea umană, de aceea sunt întotdeauna indulgenţi, blânzi, amabili, îngăduitori. Ei nu se răscoală din cauză că le lipseşte un ciocan sau o bucată de gumă de ras pierdută; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare şi la plecare nu zic: “cu dumneavoastră e imposibil de trăit”. Ei iartă şi gălăgia şi frigul şi carnea arsă şi iuţimea şi prezenţa în locuinţa lor a persoanelor străine.
Nu sunt compătimitori numai cu cerşetorii şi pisicile. Ei suferă şi pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.
Ei respectă proprietatea altora şi de asta îşi plătesc datoriile.
Sunt curaţi la suflet şi le este frică de minciună ca de foc. Nu mint nici măcar în privinţa fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o ascultă şi îi scade respectul faţă de cel care o spune. Ei nu pozează, se comportă pe stradă la fel ca acasă, nu aruncă cu praf în ochii celor mai mici… Nu sunt flecari şi nici indiscreţi atunci când nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalţi, ei adesea tac.
Ei nu se depreciază pentru a obţine compasiune şi ajutor de la ceilalţi. Nu cântă pe strunele altor suflete, pentru ca drept răspuns, aceştia să ofteze şi să-i răsfeţe. Ei nu spun: “pe mine nu mă înţelege nimeni!”
Nu sunt vanitoşi. Nu se lasă atraşi de strălucirea diamantelor false, nu ţin să facă cunoştinţă cu celebrităţi, nu se entuziasmează de primul întâlnit la “Salon’e”. Nu caută să fie cunoscuți în toate berăriile.
Dacă au talent, îl respectă. Pentru asta sunt gata să sacrifice liniştea, femeile, vinul, agitaţia.
Ei caută să-şi cultive simţul estetic. Nu pot să adoarmă îmbrăcaţi, nu admit că peretele să aibă crăpături pline de ploşniţe, să respire aer murdar, să păşească pe podeaua plină de scuipat şi nu se mulţumesc cu mâncarea pregătită la lampa de gaz. (…) Ei nu fac abuz de vodka. (…) Ei beau doar când sunt liberi sau la ocazii alese, pentru că au nevoie de o minte sănătoasă într-un corp sănătos.
Şi încă multe altele. Aşa sunt cei educaţi. Pentru a creşte mai sus de nivelul mediu, în care ai rămas prins, nu este de-ajuns să citeşti numai din Pickwick şi să înveţi pe de rost monologul lui Faust. Nu este de-ajuns să pleci în Yakimanka (Un cartier din Moscova), pentru ca peste o săptămână să fugi de acolo.
Aici este nevoie de muncă neîntreruptă, zi şi noapte, să citeşti necontenit, să studiezi, voinţă. Trebuie preţuită orice oră. Călătoriile în Yakimanka şi înapoi nu te vor ajuta. Trebuie să renunţi la modul tău de viaţă definitiv şi să coteşti brusc.
Vino la noi, sparge sticla de rachiu şi apucă-te de citit. Măcar pe Turghenev, pe care nu l-ai citit…
Trebuie să renunți la vanitate, nu mai esti copil… în curând vei avea 30 de ani.
E timpul!
Mă aștept la asta de la tine… Cu toții ne așteptăm.”

Monica Lacramioara Barbulescu

Ilustratie: Igor Morski