Despre oamenii care trec prin viața noastră
23 septembrie 2019
Coaching
Dedic articolul Danei A, pentru toate momentele, peer-urile și discuțiile noastre… și… pentru o vară ”altfel”…
Când eram studentă circula o carte poștală ce conținea cu aproximație următorul text: ”Ne despărțim. Alte zări pașii mei le vor urma de-acum. Tu cu drum, eu cu drum… Drum bun!” Textul mi s-a părut relevant pentru o multitudine de situații, așa că îl reiteram în mintea mea ori de câte ori eram pusă în situația de a-mi lua rămas bun, fie de la o etapă a vieții, fie de la o persoană (sau mai multe).
De exemplu, am ținut mult la legăturile formate în timpul facultății, dar, deși m-am străduit să le păstrez, majoritatea s-au pierdut în negura timpului! Mai apoi am conștientizat farmecul fiecărei etape a vieții: am devenit soție, apoi mamă, am început să mă afirm profesional, a urmat școala de coaching și primii clienți… M-am surprins la un moment dat că privesc mai detașat persoanele și situațiile care se perindă prin viața mea… A apărut întrebarea ”Ce pun în loc?”, apoi, când cei din jur au încetat să mă mai ajute / să-mi facă servicii sau să-mi fie aproape, mi-am spus: ”cred că nu mai am nevoie de asta!” / ”e timpul să mă descurc pe cont propriu!”…
Te-ai întrebat vreodată dacă persoana care nu mai oferă, face asta pentru că nu mai are de unde? Cum să putem dărui din ceea ce noi înșine nu (mai) avem? Ce goluri din noi ne îndeamnă să căutăm valorizări aiurea? Ce se întâmplă dacă nu demonstrăm cuiva ceva? Cât de mare e pierderea atunci când cineva pleacă din viața noastră?
Știi ce am observat? Că persoanele cu care nu am încheiat anumite lucruri / situații se întorc în viața noastră atunci când ne așteptăm mai puțin. Că unii se întorc pentru o clipă (pentru a te mai învăța ceva, pentru a-ți mai da o lecție – sau o palmă, așa cum îmi place mie să spun – sau pentru a te ajuta într-un moment dificil), apoi dispar iar… Că alții trec fulgerător doar pentru a-ți oferi o validare sau o recompensă de care aveai atâta nevoie la un moment dat… Că alții se opresc pentru o clipă, din dorința de a te cunoaște (și de a-ți releva o lecție), apoi pleacă mai departe…
În viață mereu ne luăm rămas bun! Dar absolut toate persoanele care trec prin viața noastră o fac cu un scop. Toate apar când avem cea mai mare nevoie de a le întâlni și dispar când rolul lor s-a încheiat! Ți s-a întâmplat vreodată să faci o alegere ”la milimetru” și să constați apoi că viața te-a îndreptat într-acolo doar pentru că doar în acel loc aveai un rol de îndeplinit? Dacă ai fi ales drumul opus, altele ar fi fost circumstanțele și, poate alta ar fi fost viața ta… Poate e felul lui Dumnezeu de a ne arăta unde ne e locul și care e misiunea noastră pe lume… Apoi, când lecția oferită a fost învățată, vine timpul să ne luăm rămas bun…
Dar oare câți avem puterea de a-i lăsa pe ceilalți să plece din viața noastră? Oare cât ne agățăm de ceva care nu mai există, doar pentru că anumite temeri ale noastre nu au fost depășite? Cât ne mai ținem într-o relație care s-a încheiat demult? Și oare când vom căpăta înțelepciunea de a ne retrage – discret – din viețile celor în care nu mai avem mare lucru de făcut?