Comunicarea se invata

Author: mihaelagavrilescu

5 februarie 2015 Coaching

Uneori avem tendinta de a complica lucrurile. Le invartim pe toate partile, analizam, purtam adevarate dialoguri interioare, facem presupuneri, apoi predictii. La final nu aducem nimic in plus fata de ceea ce stiam deja inainte de a consuma atata energie vorbindu-i personajului imaginar din mintea noastra.

De cate ori nu ti s-a intamplat sa-ti vina cele mai bune replici imediat dupa ce ai iesit dintr-o confruntare? Brusc te incearca dorinta arzatoare de “a-i arata tu lui/ei (sefului/ colegului/ iubitului/ iubitei)”, de a avea ultimul cuvant pentru ca imediat dupa sa-i “trantesti usa in nas” cu gratie. Poftim, parca te simti mai bine pentru ca te-ai racorit. Cel putin pe moment. In plus, TU aveai dreptate, nu? E firesc sa tii cu dintii de dreptatea ta, doar ai avut atatea argumente pertinente si logice! Suna familiar?

Dar situatia in care eviti pur si simplu sa te gandesti la o discutie pe care este musai sa o porti si faci orice ca sa nu te uiti acolo, sub pres, unde ai ascuns-o ultima oara cand ai indraznit sa te uiti la ea…asta suna cunoscut? Da, e vorba de lucrul acela spinos, care te roade de ceva vreme, poate un sentiment de vinovatie, ori gandul ca asteptarile ti-au fost inselate desi ti s-a promis si acum nu-ti vine sa tragi omul de maneca. Sau poate nu ti-a fost promis nimic, dar tu ai sperat. Si de fiecare data cand iti rasare in minte cel mai mic gand cu privire la aceasta problema pe care o eviti cu abilitate, simti cum te ia ameteala si ti se urca sangele la cap si ai face orice sa-ti muti atentia in alta parte. Da, si asta e tot o situatie care iti consuma energia si contribuie la starea ta de disconfort.

Si uite-asa ne tinem mintile ocupate cu dialoguri interioare, cu lucruri nespuse care ruleaza in fundal si care erup atunci cand ne este lumea mai draga. Unele stau ascunse in mintile noastra cu lunile, ba chiar cu anii si pentru ca le ignoram cu multa grija, se ingroapa tot mai adanc, acolo unde e nevoie sa scotocim bine cu lanterna ca sa le mai gasim. Si intr-o zi, dintr-o discutie banala, despre cum n-ai trimis la timp un e-mail sau iar ai lasat lumina aprinsa la bucatarie, se isca un adevarat conflict si te trezesti gesticuland, tipand si enervandu-te peste masura. Unde mai pui ca reinvii si trecutul din dorinta de a aduce mai multe argumente sau apelezi la generalizari de tipul “totdeauna faci asa”, “niciodata nu asculti”.  Si-apoi te-ntrebi cum de s-a ajuns de la tantar la armasar.

Ei bine, iti amintesti de conversatiile din mintea ta care n-au vazut niciodata lumina zilei, sau de acea problema pe care ai ascuns-o frumos sub pres si te-ai facut ca uiti de ea? Vine un moment cand tot acest gunoi nedus la timp da peste si iese la suprafata. L-ai ignorat atata vreme purtandu-te ca si cum nu ar exista, incat te ia total pe nepregatite si in prima faza nici nu sti de unde vine starea aia de iritare pe care o simti sau de ce brusc ti-a crescut pulsul si iti vine sa strangi pe cineva de gat. Si cand te gandesti ca toate aceste lucruri ar putea fi evitate atat de simplu.. Simplu insa nu inseamna si ca e usor.

La ce ma refer? Ei bine, ma refer la a-ti comunica la timp, cu calm si pana la capat gandurile, ideile, emotiile si sentimentele. Inseamna ca atunci cand te deranjeaza ceva, gasesti modul cel mai potrivit de a-l comunica si nu mai amani acest lucru pana cand va fi momentul ideal, pentru ca s-ar putea ca el sa nu vina niciodata. In plus, nu este vorba de a reprosa, a acuza si a pune pe seama celuilalt toate dezamagirile, frustrarile si neimplinirile tale. La fel cum nu este vorba despre cine a avut dreptate, pentru ca este suficient sa ne gandim la perspective – a ta, a lui, a ei, a lor – ca sa intelegem ca in cele mai multe cazuri ele nu se suprapun perfect si totusi fiecare in felul ei pare valida.

In coachingul de tipul PCMK®(Power Coaching with Mind Kinetics) invatam sa purtam conversatii deschise, din inima. Arta conversatiei de acest tip nu este neaparat ceva cu care ne nastem, ba mai degraba se educa. Un coach poate oricand sa te ajute sa te pregatesti pentru o discutie deschisa, sincera,  legat de orice subiect delicat si sensibil ai de atins. Ca si in cazul feedback-urilor, discutiile de acest fel incep mereu intr-un mod pozitiv, cu o apreciere la adresa celuilalt si a relatiei dintre voi. Pentru ca intentia, de aceasta data, este de a-ti face cunoscute emotii si de a gasi solutii, nicidecum de a acuza sau invinovati. Altfel, mai devreme sau mai tarziu ne intoarcem la momentul discutiilor interioare in care te certi cu personajul imaginar din mintea ta. In plus, sunt sanse ca celalat sa nici nu stie ce se intampla cu tine si ce reactii ti-au declansat diversele situatii in care ati fost impreuna. Tine minte, fiecare vine cu bagajul lui emotional, cu experientele trecute, placute sau mai putin placute si cu tiparele sale comportamentale. Si de multe ori nici nu realizam cand apasam butoanele cuiva din gresala.

In cadrul discutiei deschise, din inima, invatam sa exprimam emotiile intr-un anumit mod, folosind formularea: “atunci cand…(a avut loc o anumita situatie), eu m-am simtit…(asa si asa)”. Mare grija la cum folosim si pronuntam cuvantul “tu”, pentru ca nu vrem sa-l ranim pe celalalt, nu? Tonul face muzica! Si apoi, nu doar ne exprimam sentimentele, ci propunem si cateva solutii la care ne-am gandit, impreuna cu beneficiile fiecaruia odata ce ele sunt aplicate. Ideea este sa ne pornim intr-o asemenea conversatie cu calm, avand inima deschisa si fiind lipsiti de judecata. Altfel, celalalt va simti pozitia noastra si ii va fi greu sa asculte pana la capat ceea ce avem de spus.

Si pentru ca este vorba de un dialog, e important sa cerem si parerea interlocutorului: el ce simte, ce crede fata ce solutiile propuse? Si ce altceva considera ca ar fi de ajutor in situatia data? Comunicarea este ca un joc de tenis, fiecare avand dreptul lui la exprimare, altfel ne trezim jucand singuri in fata unui perete. Iar cand mingea este in terenul celeilalte persoane, este necesar sa ascultam activ, sa ii acordam atentie si respect si sa ne dorim din inima sa intelegem ceea ce ne comunica. Pentru ca, asa cum spuneam, perspectivele difera si nu inseamna ca doar una este corecta.

Oricat de simplu ar parea acest exercitiu, nu este mereu si unul usor. Atunci cand pulsul creste, resentimentele ne dau ghionturi si mintea devine hiperactiva aparandu-ne pozitia, reactiile firesti, organice sunt lupta sau fuga. Pentru a putea purta o conversatie deschisa, din inima, poate fi necesar un timp de reflexie, de analiza si constientizare, prezenta privind propriile sentimente si emotii, intelegerea cauzelor lor, a tiparului din spate, a ranii care a fost atinsa. Si pentru asta e nevoie sa iesim din agitatia mentala, sa ne detasam pentru a ne putea calma, iar din aceasta noua stare sa pornim procesul de interiorizare.  Desi a avea puterea sa purtam discutii deschise, din inima, de multe ori reprezinta o povocare, beneficiile pe care acest lucru ni-l aduce sunt importante: curatam gunoiul, eliberam tensiunea, eliminam frustrarea si astfel construim relatii frumoase, deschise si bazate pe incredere. Mai mult, ne salvam sanatatea, pentru ca emotiile negative uitate sub pres, reprimate si minimizate, in timp ne afecteaza starea de bine atat la nivel mental, emotional, cat si din punct de vedere fizic.

Cu totii avem de invatat la capitolul comunicare, la fel cum fiecare dintre noi are butoanele lui, dar cel mai important lucru este sa ne dorim sa imbunatatim relatiile pe care le avem cu cei din jur si pentru asta sa depunem efortul de a face cunoscut celorlalti ce se intampla cu noi intr-un mod constructiv. Nu mai amana momentul in care sa vorbesti despre ceea ce simti si astfel sa ajuti la solutionarea unui conflict, interior sau exterior! Oricat de greu ar parea, recompensele sunt pe masura. Este vorba de starea ta de bine pe toate planurile!