Closeup shot of two unrecognizable people holding hands in comfort

Ce am învățat de la viață?

Author:

1 octombrie 2019 Facebook Twitter LinkedIn Google+ Coaching

 

Dacă tot sunt ”la modă” articolele de pe facebook având acest subiect, m-am gândit că pot așterne și eu aici o pagină de jurnal… Să fie asta curaj sau nebunie?

 

Astfel, am învățat….

 

– că viața nu e doar în alb și negru, că frustarea te face să devii mai puțin empatic la nevoile și dorințele celor din jur și că… dacă uneori ”calci în străchini”… lumea nu se oprește în loc pentru asta!

– că femeile vor lăsa întotdeauna în urmă… ”o enormă cantitate de muncă, neluată în seamă”;

– că este în regulă să suferi și că suferința e singurul mod în care poți să te dezvolți și să te maturizezi;

– că eșecul reprezintă un fapt al vieții…

– că… o relație dintre doi oameni nu e un program de reeducare;

– am învățat că e în regulă să plângi și că există situații din care oamenii nu-și mai revin…

– că fiecare om poate avea ceva frumos și pur de oferit;

– că… a-ți hrăni sufletul e cel mai important lucru;

– că… ”zidurile sunt acolo cu un motiv; ele ne dau ocazia să demonstrăm cât de mult ne dorim ceva” (R. Pausch);

– că… ”Dumnezeu nu a făgăduit ziua de mâine nimănui” și că… niciodată nu știi ce poți obține dacă nu acționezi;

– că… oamenii nu sunt perfecți, relațiile și situațiile nu sunt perfecte (însă e de ajuns să fie suficient de bune), că nu există ”suflete-pereche” (ci doar oameni aflati în hărțile tale cognitive), că nu există ”iubire veșnică” (ci doar relații construite cu efort), că nu va exista niciodată un timp potrivit pentru a te căsători, a avea copii sau a muri…

– că emoțiile reprezintă… ”semnele exterioare ale unei imense bogății interioare”;

– că oamenii nu sunt ”cititori de gânduri” și că e necesar să SPUI ce-ți dorești și ce te deranjează la celălalt;

– că e necesar să îți iei în seamă sentimentele (și să acționezi în consecință), căci, dacă le ignori, ele nu vor dispărea;

– am învățat să fiu mai puțin orgolioasă și mai puțin încăpățânată (trăsături negative de caracter, din fericire (auto)educabile), să las de la mine (fără să-mi pierd demnitatea), să iert mai mult, să fac mai multe complimente și să SPUN oamenilor ce simt!

– am învățat să nu ignor oamenii care țin la mine;

– am învățat să iau oamenii așa cum sunt și… să-i tratez după cum au ei nevoie… pentru ca eu să pot obține ceea ce vreau;

– am învățat să dăruiesc mai mult, dar niciodată să nu mă dăruiesc pe mine, că e necesar să ai cât mai multe ”ancore” în viață,  pentru a o scoate la capăt în orice situație…

– am învățat să spun ”nu” atunci cand e ”nu” (căci dacă mă sacrific și spun ”da” atunci când e ”nu”, asta nu-mi va aduce absolut niciun beneficiu, ba dimpotrivă…);

– și, nu în cele din urmă, am învățat să nu judec pe alții deoarece nu pot ști niciodată cu certitudine, ce se află în spatele unui comportament și, dacă nu cumva, eu, fiind pusă în aceeași situație, nu aș reactiona exact la fel (sau, poate, mai rau…); astfel, am învățat smerenia și iubirea aproapelui!

 

Propozițiile dintre ghilimele reprezintă expresii ale unor persoane din viața mea privată, cărora nu le voi da numele.

 

Camelia Onu, life – coach

 

Custom Design
x