prieten-2

Ce este un prieten pentru tine?

Author:

3 august 2020 Facebook Twitter LinkedIn Google+ Coaching,Resurse

 

 

Dedic articolul Danei Albulescu, pentru toate analizele și conștientizările pe care mi le-a provocat, pentru că a fost mereu alături de mine și cu mine, pentru toate peer-urile, consultările și discuțiile noastre…

 

Deoarece în ultima vreme m-a tot ”bântuit” tema prieteniei, ținând chiar un ”discurs” pe marginea ei unei adolescente în formare, care mi-a și adresat întrebarea din titlu, am hotărât să îmi exprim ideile pe larg…

 

Așadar, pentru mine, un prieten reprezintă persoana care este mereu acolo când am nevoie, care mă ascultă fără să mă judece și – foarte important – nu pune întrebări despre mine doar pentru a-și satisface curiozități personale. În același timp, mă iartă dacă nu-mi amintesc aniversări sau zile de naștere (de care nu m-a avertizat facebook-ul!), preocupată fiind de propriile-mi analize și trăiri… Mai mult, un prieten mă ajută să conștientizez lucruri, îmi mai dă câte o ”palmă” (la figurat) și îmi arată ce nu vreau să văd, atunci când eu nu mă privesc suficient de obiectiv, fiind, în același timp, empatic și înțelegător cu latura mea umană!

 

Îmi place să interacționez, dar consider că prietenii mei se pot număra pe degetele unei singure mâini (și-mi mai rămân degete)! Celelalte persoane din jurul meu? Chimii, momente în care suntem pe aceeași lungime de undă, conexiuni mai mult sau mai puțin temporare, confidenți ocazionali sau parteneri de pălăvrăgeală, ironii și amuzament! Nu mai puțin importanți, desigur, căci mi-au lipsit destul de mult în timpul pandemiei, atât ei, cât și ”micile noastre momente”!

 

Însă, pentru mine, un prieten e persoana în fața căreia pot gândi cu voce tare, fără să mă întreb nicio clipă ce va crede despre asta! Și care, atunci când ”uit” să mai dau semne de viață, îmi trimite un mesaj să mă întrebe: ”Cum mai ești? Nu mi-ai mai scris…”

 

Prietenia presupune să ții la celălalt, să-l iubești, în ciuda neajunsurilor sale sau, poate, tocmai datorită lor! Mă gândesc că avem nevoie ca neajunsurile noastre să fie compatibile, altfel nu ne-am atrage vibrațional!

 

prieten-1

Consider că nu ne putem păstra prietenii toată viața sau, cel puțin, nu la același nivel! Oare de ce? Pe lângă faptul că viața ne duce pe căi diferite, suntem în etape diferite de dezvoltare, de evoluție spirituală! Și atunci, atragem oameni cu care suntem pe aceeași treaptă sau pe aceeași lungime de undă, cu care ne înțelegem fără a folosi cuvinte, cu care ne simțim în largul nostru, cu care, atunci când vorbim, parcă am face-o cu noi înșine! Sau… oameni de care avem nevoie, la un moment dat!

 

Poate, așa cum spunea O. Paler, nu există prieteni, ci momente de prietenie! Poți fi prieten cu coach-ul tău, cu profesorul tău, cu mentorul tău, cu medicul tău sau cu preotul care-ți este și duhovnic? Probabil că nu, căci s-ar pierde însăși esența relației profesionale! Există doar momente de ”chimie”, de apropiere…

 

Cum știi când cineva ți-a devenit prieten? Cred că nu știi… Doar te trezești că îi împrumuți expresiile și gesturile, că vrei să-i afli părerea, că îi cauți prezența și că îți dorești să fie martor la trăirile tale…

 

Pentru tine cum arată un prieten? Dar tu… tu știi să fii un prieten bun? Dar eu… oare eu sunt? Iar dacă nu n-am știut să fiu… mă poți ierta?

 

Camelia Onu, Life Coach

 

 

Custom Design
x