Ca orice tip de relatie, si coachingul presupune minim doi actori implicati (clientul si coach-ul) pentru ca totul sa se desfasoare în bune conditii. Clientul este beneficiarul procesului de coaching si unul dintre actorii principali, astfel ca, in lipsa lui, coachingul nu si -ar mai gasi sensul. Clientul vine in procesul de coaching uneori din proprie initiativa, alteori impins de la spate de catre un tert, iar de cele mai multe ori, motivele sunt amestecate. Evident, toti oamenii intampina dificultati in a-si gestiona optim propria viata, insa uneori gasesc singuri solutiile potrivite, iar alteori se simt incompetenti daca apeleaza la o alta persoana care să-i ajute. ”Ar fi o mare greseala sa-mi inchipui ca toata lumea, si tot timpul, vrea sa se schimbe sau vrea sa invete; sau, chiar si asa, ca ar fi dispusa sa invete de la mine. Pe de o parte, toti vrem sa ne dezvoltam, sa devenim mai mult decat suntem si ne indreptam spre coaching din proprie vointa. Pe de alta parte, cu totii am prefera sa fim in mod natural competenti si sa ne bucuram de succes, din toate punctele de vedere, fara sa avem nevoie de indrumare” (Hardingham s.a., 2007). Asadar, aceeasi persoana poate fi uneori pregatita pentru a incepe sau a continua un proces de coaching, alteori nu va fi, iar coach-ul trebuie sa tină cont de aceste aspecte, in caz contrar, relatia de coaching neavand succesul scontat. De asemenea, atunci cand clientul vine in procesul de coaching in urma unei recomandari, este necesara obtinerea permisiunii acestuia pentru inceperea procesului de coaching si nu vorbim aici de o permisiune formala, ci de ”aducerea” clientului in starea de a face coaching, prin pozitionarea acestuia in rolul de decident in ceea ce priveste propria viata.
De cealalta parte a procesului de coaching se afla coach-ul, important nu atat prin faptul ca detine ”cheia” conducerii clientului prin situatiile sale de viata, ci mai ales prin modul in care pune in practica tot ceea ce stie. ”Un coach trebuie sa tina minte – si cei buni dintre ei n-o uita niciodata – ca, desi pentru ei coachingul incepe atunci cand are loc prima sedinta, pentru cei indrumati, el va fi inceput deja. […] Asadar, un coach trebuie sa inceapa prin a intelege lucrul in mijlocul caruia clientii lor se afla deja si, totodata, prin a le da posibilitatea si acestora sa inteleaga care este locul potrivit al procesului de coaching, in contextul deja existent si dinamic al universului lor personal” (Hardingham s.a., 2007).
Ca in orice domeniu care presupune lucrul cu oamenii, este necesar ca un coach bun sa posede anumite calitati. As vorbi in primul rand de calitatile umane ale coach-ului deoarece, daca nu le poseda, s-ar putea ca asta sa dauneze la un moment dat relatiei de coaching. Astfel, dintre calitatile umane necesare unui bun coach, as mentiona: dragostea pentru oameni in general, empatia, moralitatea, charisma, rabdarea, calmul; acestea sunt strans legate intre ele deoarece daca unui coach nu ii place sa lucreze cu oamenii, isi pierde rabdarea si calmul cu acestia, nu este capabil sa-i inteleaga, iar daca nu dispune de moralitate, confidentialitatea sau relatia de coaching pot avea de suferit, iar in cazul in care nu beneficiaza de un pic de charisma risca sa nu fie alesi de catre client. Probabil ca mai sunt si alte calitati umane necesare unui coach (disponibilitatea si deschiderea catre posibilii clienti de coaching), insa cele descrise mai sus mi se par de o importanta covarsitoare. Evident, ca in orice profesie, calitatile umane sunt necesare, dar nu suficiente. E necesar ca ele sa fie completate de calitati profesionale: abilitati practice (dublate de cunostinte teoretice), capacitati de comunicare, convingeri si valori care optimizeaza relatia de coaching (respectul pentru diversitate, optimismul). Desi unele unele dintre ele ne pot duce cu gandul la calitatile umane ale unei persoane, am preferat sa le includ in a doua categorie deoarece ele pot fi invatate, educate, modelate (nu reprezinta un dat care nu poate fi schimbat, asa cum este dragostea pentru semeni, de exemplu). Nu in ultimul rand, e necesar ca un coach sa beneficieze el insusi de dezvoltare personala pentru a se putea ”darui” in totalitate relatiei de coaching (sa fie capabil sa-si ”goleasca” mintea in timpul procesului de coaching, sa fie ”impreuna cu” clientul si nu in fata lui etc.). Astfel, putem concluziona ca nu orice persoana este potrivită pentru a fi coach, dupa cum nu oricarui potential client ii este indicat si necesar un demers de coaching.
Bibliografie:
● Hardingham A. s.a., 2007, Coaching pentru un coach. Dezvoltare personala pentru specialistii in dezvoltare personala, Ed. CODECS, Bucuresti.