relatia-de-coaching

Relatia de coaching

Author:

5 ianuarie 2017 Facebook Twitter LinkedIn Google+ Coaching

 

un articol de Camelia Onu – Life Coach

 

”Coachingul este una dintre acele relații speciale asimetrice (ca psihoterapia și cele mai bune tipuri de predare a cunoștințelor) în care cineva își lasă la o parte propriile preocupări și nevoi, pentru a putea înțelege și a răspunde mai bine la preocupările și nevoile altcuiva” (Hardingham ș. a., 2007). Nu mă pot opri să nu remarc faptul că autoarea a numit relația de coaching ”specială și asimetrică”; este specială deoarece nu poate avea loc în mod automat; pentru ca o relație de coaching să fie productivă este necesar ca între client și coach să existe acea ”chimie” care duce la interconectare, la lăsarea deoparte a măștilor noastre zilnice, la o comunicare autentică; în relația de coaching, ca și în cadrul ”celor mai bune tipuri de predare a cunoștințelor”, dăruiești și primești.

 

Personal, am denumit părțile implicate în procesul de coaching ”actori”. Asemenea actorilor buni, care, atunci când urcă pe scenă, lasă deoparte grijile și problemele lor zilnice (și asta se simte în public), la fel și cei implicați în procesul de coaching lasă deoparte preocupările colaterale (inclusiv clientul, care, dacă nu se centrează doar pe ceea ce se discută ”aici și acum”, conduce procesul spre ineficiență, în ciuda eforturilor făcute de coach).

 

De asemenea, relația de coaching este numită asimetrică deoarece coach-ul se află în poziția de „a conduce” clientul prin hățișurile minții sale, în timp ce clientul „se lasă condus”. În plus, coach-ul este responsabil cu crearea și menținerea cadrului în care clientul va progresa, ”urmărind dincolo de problema sau obiectivul aparent al acestuia, sistemul lui de credințe, percepțiile, valorile, structura emoțională, potențialul și limitele, schemele de gândire etc.” (Cardon, 2015), în scopul schimbării perspectivei de gândire.

 

Așadar, relația de coaching presupune o acompaniere profesionistă a clientului, o călătorie transformațională, cu scopul de a-l conduce spre modificarea paradigmelor de gândire ale acestuia, spre performanță și spre rezolvarea unor situații de viață. Ca efect secundar, relația și procesul de coaching duc la creșterea încrederii și stimei de sine a clientului și, implicit, la îmbunătățirea calității vieții acestuia.

 

Bibliografie:
– Cardon A., 2015, Cum poți deveni coach. Noțiuni fundamentale pentru viitorii profesioniști ai coachingului, Ed. BMI, București;
– Hardingham A. ș.a., 2007, Coaching pentru un coach. Dezvoltare personală pentru specialiștii în dezvoltare personală, Ed. CODECS, București.

Comentarii
Close

Leave a Comment



0 + 7 =

Custom Design
x