Anda Luiza Stefan

Primavara si coaching-ul

Author:

10 martie 2015 Facebook Twitter LinkedIn Google+ Coaching

 

 un articol de Anda Luiza Stefan

 

Mai tineti minte tema aceea de la compunerile din scoala “Despre primavara”?

O primeam in fiecare an cand veneau zilele de 1 sau 8 martie si vorbeam despre anotimp, martisoare, Baba Dochia sau Ziua Mamei.

Anul acesta mi-am dat singura tema de compunere: “primavara si coaching-ul”.

La inceputul lunii martie incep sa apara primele zile mai calduroase, soarele care topeste zapada si ghioceii itindu-si petalele albe de sub cojocul de omat. Doar firava tulpina face diferenta intre albul zapezii si cel al florii. Ne bucuram de fiecare raza si de fiecare mugur aparut si suportam din ce in ce mai greu diminetile intunecate, lapovita transformata iar in zapada si noptile inca lungi.

Doamnele isi scot la purtat o zi-doua pantofii si pardesiele, domnii spala mai des masinile, dar tot ce facem parca doar se resimte: mai grele talpile bocancilor si straturile de haine groase, mai urat noroiul care acopera luciul portierelor. Orice am face ni se pare ca nu se dau duse.

Zilele asa zis ale Babelor sunt greu sau chiar imposibil de suportat. Diferente de temperatura de 10-15 grade, ba soare, ba furtuna si viscol, ba cer senin, ba grindina. Totul este intr-o valtoare, intr-o schimbare pe care abia o asteptam sa se linisteasca si de care sa trecem cu brio, mai mult sau mai putin astenici si deprimati.

Ne aduc linistea primele tufe inflorite de forsythia sau coroanele maiestuoase de magnolii. Ne capteaza atentia chiar in gradina din fata blocului. Ne intrebam daca nu cumva au fost asa acolo si ieri, si doar cerul gri a facut sa nu le putem vedea. Chiar, cum au inflorit peste noapte?

 

(sursa foto magnolie – http://www.realkafka.ro/category/1-personal/)

Incepem sa simtim caldura si sa sesizam ca totul in jurul nostru renaste. Chiar daca purtam in continuare palton, el parca nu mai atarna greu pe umeri. Cizmele nu mai sunt incomode si parca si mizeria de pe masina e mai … curata.

Coaching-ul este primavara dorintelor noastre. Intram in proces asa cum trecem prin zilele babelor.

Dam jos, in fiecare sedinta, cate un cojoc – de neputinta, de blocaje, de neincredere. Vedem cerul senin si curcubeul realizarilor.

In acelasi timp ramanem inca un pic neincrezatori, dornici sa mai stam ascunsi de gerul iernii sau de valtoarea primaverii, caci este confort sub zapada si nu stim exact cine suntem cand vom inflori.

Pe masura ce ne lasam in proces ne dam seama ca schimbarea este inevitabila. Dorinta din noi, ca si soarele, ne hraneste cu pasiunea de a deveni mai buni, mai increzatori, mai performanti.

Semintele transformarii noastre sunt demult plantate. Au avut o iarna (sau mai multe…) la dispozitie sa germineze. Sa genereze radacini prin care seva personalitatii noastre sa inceapa sa circule si sa se trezeasca la viata, sa inmugureasca precum copacii primavara si sa devina teluri atinse, vise implinite, versiuni mai bune ale eu-lui nostru, suflete mai generoase si iubiri mai profunde.

 

Noi suntem cei care hotaram daca ceea ce ne dorim e doar mugure si nu ajunge floare nicicand, fiind prea slab, inghetat fix de ultima zapada… sau ne inaltam, milimetru cu milimetru, zi de zi, tulpina firava, stiind cumva in sinea noastra ca suntem facuti sa ajungem si sa duram precum un stejar falnic.

Noi suntem cei care ne hranim radacinile, ne alegem gradina in care crestem si ne ocrotim in drumul de la samanta la rod.

Coaching-ul … anotimp de schimbare si progres.

Cum este primavara ta? Care sunt hainele grele care inca te apasa? Incaltarile iti sustin drumul si merg unde vrei tu sau le simti si pe ele grele si blocate? Ce mai ai nevoie sa iti demonstreze ca esti deja copacul din samanta?

Inflorire placuta!

(sursa acestei fotografii http://previews.123rf.com/images/beta757/beta7571206/beta757120600007/13963669-oak-tree-growing-from-acorn-on-white-background-Stock-Vector.jpg )

 

Comentarii
Close

Leave a Comment



0 + 3 =

Custom Design
x